• Despre

Ierburi Uitate

Ierburi Uitate

Arhive etichetă: aiurdă

Leurda

05 Vineri apr. 2013

Posted by Highway in Uncategorized

≈ 4 comentarii

Etichete

ai-ciorăsc, ai-de-pădure, ai-sălbatic, aiu-ursului, aiuț, aiurdă, alibeta, aliu, leoardă, leordă, leurdă, usturoi-de-pădure, usturoi-sălbatic, usturoiță, usturoiul-ursului

leurda1

LEURDĂ (Allium ursinum). Plantă perenă din genul Allium, rudă cu arpagicul, ceapa și prazul. Frunzele alungite, terminate într-un vârf ascuțit au gust pregnant de usturoi și au fost mâncate încă de pe vremea când homo sapiens era vânător-culegător. Florile albe, grupate într-o buchețel la capătul tulpinii, sunt de asemenea comestibile, la fel ca și bulbii micuți – o delicatesă pentru ursul brun și mistreț care scurmă după ele (de aici și numele în latină).

Leurda apare prin martie, aprilie fiind luna ei de apogeu – când covoare abundente de plăntuțe acoperă solul pădurilor din Europa până în zona Munților Caucaz. Mugurii și frunzele plantei tinere sunt mai delicioși în această perioadă și devin cu atât mai amărui cu cât planta îmbătrânește. La începutul verii leurda dispare cu desăvârșire.

leurda2

Leurda este una dintre cele mai versatile plante sălbatice comestibile, putând fii consumată într-o multitudine de feluri, în moduri asemănătoare spanacului, sau pentru condimentare ca verdeață proaspătă. Are un gust aromat și delicat, fără să lase mirosul neplăcut al usturoiului. Este minunată în salate, în omlete sau papare rustice, risotto sau paste, pâine cu verdețuri, tarte cu legume sau fiartă alături de ochiuri românești. La țară se pune în supe și ciorbe, drept zarzavat. O altă rețetă grozavă este pesto cu leurdă (în loc de busuioc).

La noi îi se mai spune și aiurdă, usturoiță, usturoi sălbatic, ai de pădure sau aiu-ursului. Cuvântul leurdă are o etimologie necunoscută, fiind considerat un termen autohton – probabil la fel de vechi ca obiceiul de-a o culege. Și, ca să înțelegeți mai bine cât de veche este folosirea leurdei, există chiar și o urmă arheologică rămasă din Mezolitic într-o peșteră din Danemarca – o amprentă de frunză.

sos-verde-de-ierburi-si-seminteflori-de-leurdaleurda4leurda3

Leurda preferă solurile umede, ușor acide, de aceea pădurile de stejar și pin sunt habitatul său ideal. Este o plantă europeană prin excelență, care nu s-a lăsat până acum aclimatizată cu succes pe alt continent.

Dioscorides, medic roman născut în Asia Mică în secolul I e.n, a scris un tratat de botanică farmaceutică, De materia medica, în care a prezentat 21 de plante medicinale utilizate de populațiile getodacice. Leurda este unul dintre ele. Pe baza practicilor dacice el o recomanda ca detoxifiant de primăvară, pentru curățarea arterelor, a plamânilor și a tractului digestiv. A fost urmat de o cohortă de scolastici din Evul Mediu până în epoca recentă care au descris proprietățile benefice ale leurdei.

În 1992 leurda a fost aleasă planta anului de către The Association for the Protection and Research on European Medicinal Plants.

Reclame

Facebook

Facebook

Caută

Adaugă adresa de email pentru a primi notificări.

Postări mai vechi

  • Ştiinţa bucătarului. Carte de bucate de la curtea principelui Transilvaniei, din a doua parte a secolului al XVI-lea.
  • În Valea Alunu din Munții Grădiștea Muncelului
  • Jeleuri de vodcă cu vinariță (Gallium odoratum)
  • Sângerul (Cornus sanguinea)
  • Laleaua de grădină (Tulipa gesneriana)
  • Salcâmată
  • Frunzele de ridichi (Raphanus sativus)
  • De unde mi-am luat vasele de fontă în care gătesc
  • Irisul galben de apă (Iris pseudocorus)
  • Socată de casă (Sambucus nigra)
  • Blinii de salcâm (Robinia pseudoacacia)
  • Sos verde cu leurdă (Allium ursinum)
  • Usturoița (Alliaria petiolata)
  • Rodu pământului (Arum maculatum)
  • Hașmaciuca
  • Ochiul caprei
  • Pogăci
  • Povestea cozonacilor
  • Agurida
  • Sipica
  • Melcii cobelcii
  • Șofran vs. șofrănel
  • Urechea babei, urechiușe sau ochiul caprei
  • Coada calului
  • Gutui de la țară
  • Pimpinela. Pătrunjelul de câmp.
  • Iarba fiarelor
  • Povestea sarmalelor
  • Nucile de săpun
  • Pristolnicul. Floarea pâinilor.

Arhivă

  • noiembrie 2016
  • mai 2016
  • aprilie 2016
  • martie 2016
  • februarie 2016
  • ianuarie 2016
  • decembrie 2015
  • august 2015
  • mai 2015
  • martie 2015
  • februarie 2015
  • ianuarie 2015
  • decembrie 2014
  • noiembrie 2014
  • octombrie 2014
  • septembrie 2014
  • august 2014
  • iulie 2014
  • iunie 2014
  • mai 2014
  • aprilie 2014
  • martie 2014
  • februarie 2014
  • ianuarie 2014
  • decembrie 2013
  • noiembrie 2013
  • octombrie 2013
  • septembrie 2013
  • august 2013
  • iulie 2013
  • iunie 2013
  • mai 2013
  • aprilie 2013

Comentarii recente

Li la Florile de salcâm
Cristian Mihàilà la Pătlagina
FLORIN la Trufele românești
miclea la Florile de salcâm
Highway la De unde mi-am luat vasele de f…

Categorii

  • Uncategorized

Meta

  • Înregistrare
  • Autentificare
  • RSS intrări
  • RSS comentarii
  • WordPress.com

Tags

ai-de-pădure ai-sălbatic aiu-ursului aiurdă alibeta arpagic arugula buhă bășina porcului calce-mică chives ciboulette cicoare civette creson creson-de-apă crestățea curu-găinii dandelion dragavei floare-galbenă floarea-broaștei floarea-găinii floarea-mălaiului floarea-sorului floarea-turcului grâușor gușa-găinii gălbenă-grasă iarba-bubei leurdă lilicea limba-boului lăptucă mâță Măcriș măcriș-de-baltă măcrișul-cucului mărăcine mătură năsturel ochiul caprei oregano ouăle-găinilor papa-găinii papalungă pilug pui-de-gâscă păpădie părăsita-găinilor rocket roquette rucola rug rujă salată-de-câmp salcâm scorbutăriță scânteiuță scânteiuță-galbenă spanac-sălbatic sălăgea sălățea turci untișor untul-vacii urechea babei urechiușe usturoi-de-pădure usturoi-sălbatic usturoiul-ursului usturoiță voinicica şovârf ștevie
Reclame

Blog la WordPress.com. Tema: Chateau de Ignacio Ricci.

Anulează
Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri