Etichete

, ,

agroimpact13

Când zăpada abia începe să se retragă din pădurile de foioase, printre primele specii apărute la finalul iernii se zăresc aceste micuțe ciuperi roșii, sclipind ca niște rubine prin covorul de frunze moarte și crenguțe putrezite.

Aceste ciuperci iernatice fac parte din familia Sarcoscyphaceae și sunt câteva specii extrem de similare și des confundate chiar și de către specialiști, căci deosebirile se pot observa doar la nivelul sporilor și pot fi văzute numai la microscop: Sarcoscypha austriaca, S. coccinea sau S. dudleyi.

Popular, sunt numite ochiul caprei.

Sarcoscypha spp.

Sunt ciuperci comestibile, micuțe, de cele mai multe ori sub formă de cupă regulată la tinerețe, apoi ovală sau reniformă. Au diametrul de 1-3 cm, rar mai mari, cu marginea ondulată, ușor curbată spre interior. Pâsloase, rozalii sau roșiatice la exterior și netede, lucioase, de un frumos roșu intens la interior. Scurt-stipitate, piciorul de numai 0,5-2 cm, uneori chiar fără, stipitele alb, lânos. Cresc pe ramurile căzute și putrezite, în pădurile umede, izolate sau în grupuri. Pot fi întâlnite primăvara, fiind printre primele ciuperci apărute, din februarie până spre aprilie.

O specie asemănătoare este Aleuria aurantia (urechea babei sau urechiușe, datorită formei rotunjite și texturii lor cartilaginoase), care apare, însă, la finalul verii și toamna și care se dezvoltă doar pe sol.

Aleuria aurantia

Ciupercă comestibilă, puțin gustoasă, fragilă, cărnos-ceroasă, din familia Pezizaceae, cu formă de cupă neregulată, mai mult sau mai puțin răsucită, având oarecare asemănare cu o ureche, de unde şi numirea populară. Este aproape sesilă, înaltă până la 4 cm şi lată de 2-8 cm, pulverulentă (cu aspect prăfos), galbenă sau alb-rozacee la exterior şi glabră, de un frumos roşu-portocaliu la interior. Pe faţa inferioară a cupei se află ascele cilindrice (organe sporifere), fiecare cu câte 8 spori oblongi. Creşte în grupuri pe pământul umed din păduri. Poate fi întâlnită toamna.

Uz culinar

Carnea acestor ciuperci este albicioasă, fără miros și gust caracterictic, subțire, fragilă, ceroasă, ușor casantă.
Informațiile despre comestibilitatealor sunt contradictorii pe internet, dar ele apar în numeroase ghiduri ale culegătorilor de ciuperci din lumea întreagă. La noi, erau bine cunoscute în alte vremuri și culese primăvara.

Se pot consuma crude sau gătite, de obicei sotate.

Iată o metodă foarte simplă de preparare: topiți puțin unt într-o tigaie, adăugați ciupercile spălate, condimentați după gust și frigeți-le pentru un minut sau până se înmoaie, apoi adăugați usturoi mărunțit și lăsați pe foc încă vreo 20 de secunde. Se servesc ca garnitură alături de carne, pește sau legume.

Articolul despre aceste ciuperci a apărut în numărul 13 al revistei AgroImpact. ■