Etichete

, , , ,

Sarcoscypha-coccinea1

Urechea-babei, urechiuşe sau ochiul caprei – sunt nume generice atribuite mai multor specii de ciuperci din familia Sarcoscyphaceae, extrem de similare și des confundate chiar și de către specialiști, căci deosebirile se pot observa doar la nivelul sporilor și pot fi văzute numai la microscop: Sarcoscypha austriaca, S. coccinea, S. dudleyi. Botanistul român Zacharia Panțu include în dreptul acestor denumiri populare și specia Aleuria aurantia, numită de el Peziza aurantia, după o clasificare mai veche la care s-a renunțat.

Aleuria aurantia

Ciupercă comestibilă, puțin gustoasă, fragilă, cărnos-ceroasă, din familia Pezizaceae, cu formă de cupă neregulată, mai mult sau mai puțin răsucită, având oarecare asemănare cu o ureche, de unde şi numirea populară. Este aproape sesilă, înaltă până la 4 cm şi lată de 2-8 cm, pulverulentă (cu aspect prăfos), galbenă sau alb-rozacee la exterior şi glabră, de un frumos roşu-portocaliu la interior. Pe faţa inferioară a cupei se află ascele cilindrice (organe sporifere), fiecare cu câte 8 spori oblongi. Creşte în grupuri pe pământul umed din păduri. Poate fi întâlnită toamna.

AULARIA-AURANTIA

Denumiri obsolete
  • Helvella coccinea, Bolton, 1789
  • Peziza aurantia, Persoon, 1800
  • Scodellina aurantiaca, Gray, 1821
Trivia

Celebrul botanist Persoon, văzând un exemplar de Aleuria aurantia pe când era încă copil, a fost atât de impresionat de frumuseţea acestei ciuperci, încât a prins gustul pentru studiul ciupercilor, iar mai târziu a devenit unul dintre cei mai vestiţi micologi.

Sarcoscypha coccinea / Sarcoscypha austriaca / Sarcoscypha dudleyi

Ciuperci mai mici decât specia precedentă, de care diferă prin forma rotundă în tinerețe, de cele mai multe ori sub formă de cupă regulată, apoi ovală sau reniformă. Au diametrul de 1-3 cm, rar mai mari, cu marginea ondulată, ușor curbată spre interior. Pâsloase, rozalii sau roșiatice la exterior și netede, lucioase, de un frumos roșu intens la interior. Scurt-stipitate, piciorul de numai 0,5-2 cm, uneori chiar fără, stipitele alb, lânos. Cresc pe ramurile căzute și putrezite, în pădurile umede, izolate sau în grupuri. Pot fi întâlnite primăvara, fiind printre primele ciuperci apărute, din februarie până spre aprilie.

Sarcoscypha-coccinea2S-austriaca

Denumiri obsolete pentru S. coccinea
  • Helvella coccinea, Scopoli, 1772
  • Peziza coccinea, Jacquin, 1774
  • Peziza cochleata, Batsch, 1783
  • Peziza dichroa, Holmskjold, 1799
  • Peziza aurantia, Schumacher, 1803
  • Macroscyphus coccineus, Gray, 1821
  • Peziza aurantiaca, Persoon, 1822
  • Lachnea coccinea, Gillet, 1880
  • Lachnea coccinea, Phillips, 1887
  • Geopyxis coccinea, Massee, 1895

Uz culinar

Carnea acestor ciuperci este albă, fără miros și gust caracterictic, subțire, fragilă, ceroasă, ușor casantă.

Informațiile despre comestibilitatealor sunt contradictorii pe internet, dar ele apar în numeroase ghiduri ale culegătorilor de ciuperci din lumea întreagă. La noi, erau bine cunoscute în alte vremuri și culese primăvara.

Iată mai jos câteva rețete (accesibile în linkuri) cu ciuperci urechea babei abia culese, din medii aflate la două extreme – mâncate la botul calului ca să zic așa, sau sub forme extrem de rafinate, preparate în restaurante de lux:

urechea-babeiÎn stânga, rețetă cu urechea babei și ai de pădure, din meniul de 12 feluri prezentat de David Everitt Matthias, pentru restaurantul cu 2 stele Michelin, Le Champignon Sauvage. În dreapta, calcan la cuptor cu leurdă și urechiușe, după o rețetă britanică, publicată in The Independent.

urechea-babei2Mâncaruri cu urechea babei, gătite în pădure de un grup de foragers pasionați.

Surse: