Etichete

, , , , , , , ,

equisetum-arvense

Coada calului (Equisetum arvense). Plantă erbacee din familia Equisetaceae, ce poate crește până la 60 cm, cu două feluri de tulpini: mai întâi apar tulpinile fertile, gălbui, cilindrice, simple, canaliculate, noduroase şi prevăzute la nivelul nodurilor cu vagine membranoase, tubuloase, divizate în 8 sau 10 dinţi lanceolaţi, ele sunt terminate printr-un spic oblong, care poartă sporangii ce conțin numeroși spori. Mai târziu, alte ramificații ale rizomului produc tulpini sterile, verzi, subțiri, ramificate, cu 6-15 ramuri tetragonale, verticilate, simple sau ramificate. Rădăcina este un rizom tuberos.

Crește prin fânețe și câmpuri argiloase și umede. Martie – Aprilie.

equisetum-arvense3

Etimologie

Îi se mai spune și coada iepei, coada mânzului, codâie (Trans.), brădişor, barba ursului, barba sasului (Trans.) sau părul porcului, toate pornind de la aspectul său. Aceste denumiri se regăsesc și în alte limbi europene: horsetail (în engleză), prêle des champs (în franceză), cola de caballo (în spaniolă) ș.a.

O altă specie de Equisetum, și anume E. hyemale, era denumită iarbă de cositor, pentru că, pe vremuri, datorită compușilor săi pe bază de siliciu, mănunchiuri din aceste plante erau folosite pentru a lustrui metalele, armele, armurile, lamele de ras, dar și vasele de bucătărie, pentru gătit și servit, în special cele din

Istorie

Genul Equisetum, care astăzi mai cuprinde doar 20 de specii, este bine cunoscut ca „fosilă vie”, fiind singurul gen botanic rămas din clasa Equisetopsida, care acum peste 200 de milioane de ani domina întreagă floră a Pământului primitiv. În acea eră îndepărtată, strămoșii direcți ai acestor plante erbacee, calamitele, depășeau 30 m în înălțime și formau păduri uriașe, ale căror urme se regăsesc, în prezent, în zăcămintele de cărbune de pe toate continentele.

Doar coada calulului, micuță, modestă, pierdută printre ierburile și florile câmpurilor, mai amintește acum de acele glorioase păduri luxuriante, exotice, de neînchipuit astăzi.

Fauna in carbonifer

Uz culinar și medicinal

Se spune că în alte timpuri, primăvara, lăstarii de coada calului se consumau la fel ca cei de sparanghel, în special rumeniți în unt, după ce fuseseră tăvăliți prin făină. Este consemnat că în Roma antică, clasele mai sărace îi mâncau drept legume, deși se zicea că nu au cine știe ce gust. Ce știm, cu siguranță, este că în Japonia și Koreea de astăzi, lăstarii de coada calului, numiți aici tsukushi, se prepară în variate feluri: la aburi, sotate, sau prăjite sub formă de tempura.

equisetum-arvense2

Câteva specii de Equisetum s-au folosit medicinal, iar vechile tratate de medicină naturistă le recomandă ca astringent și diuretic. Se spunea că un decoct din coada calului, aplicat extern, va opri sângerările și va grăbi vindecarea aceastora. Cenușa acestor plante era folosită pentru calmarea acidității stomacale. La noi, ceaiul din coada calulului este încă recomandat pentru tot soiul de afecțiuni.

Poporul nostru crede că vacile și oile își pierd laptele dacă mănâncă din această plantă.

Surse:

  • Terry Breverton, Complete Herbal (2011), based on Culpeper’s Compleat Herball of 1653
  • Zacharia Panțu, Plantele cunoscute de poporul român (1906)