Etichete

, , , ,

ZiziphusJujuba8

MĂSLINUL DOBROGEAN (Ziziphus jujuba), căruia îi se mai zice și corn turcesc, finap sau, după traducerea din alte limbi, curmal chinezesc, curmal roșu și jujub, este încadrat botanic în familia Rhamnaceae, ordinul Rosales.

Cum îl recunoaștem?

Jujubul este un arbust de dimensiuni medii ce poate crește până la 12 m, cu rădăcini lemnoase, puternic ramificate. Se poate recunoaște ușor după ramurile tinere, care cresc în zig-zag, ce poartă ghimpi ascuțiți și au scoarța brun-roșcată. Are frunze eliptice, de o nuanță verde – strălucitoare, aspect lucios, margini dințate și trei nervuri vizibile la baza frunzei. Florile sunt galben-verzui, plăcut mirositoare, cu câte 5 petale. Sunt așezate în mănunchiuri scurte și înfloresc în mai – iunie. Fructul este o drupă roșiatică, între 1 și 3 cm, comestibilă, asemănătoare cornelor, însă de două ori mai mare. Fructele ajung la maturitate deplină în octombrie și persistă după căderea frunzelor. Încă imature, au o culoarte verzuieși un gust asemănător merelor, iar după ce se coc devin roșu – închis și se stafidesc, devenind crețe, asemănătoare curmalelor uscate. Sămânța este tare și lunguiață, asemănîndu-se celor de măsline.

ZiziphusJujuba1Arbust și flori de măslin dobrogean.

ZiziphusJujuba2Foliaj și fructe de jujub.

ZiziphusJujuba3Drupă și sâmbure de măslin dobrogean.

Origini

La origini, jujubul provine din Asia și a fost domesticit pentru prima dată acum 9000 de ani în sudul Chinei. Astăzi, cuprinde o largă paletă de varietăți horticole cultivate extensiv pentru fructele lor gustoase, din malurile peninsulei coreeane, până în Nepal, India, Pakistan şi, mai aproape de noi, în vastele întinderi ale Levantului. El a scăpat cultivării şi ajuns la marginile Europei, unde a început să se răspândească în flora spontană. Astfel, unul dintre arealele sale europene a devenit estul peninsului balcanice, în Turcia, Bulgaria şi Dobrogea, unde creşte sălbatic în zonele de stepă şi silvostepă, cu soluri şi stâncării calcaroase.

La noi în țară, măslinul dobrogean este foarte rar și consemnat în câteva zone din nordul Dobrogei, într-un triunghi format între localitățile Hârșova, Măcin și Jurilovca,  regiune în care specia este continuu amenințată de necunoaștere, desele defrisări cu foc.

Acum câteva decenii, la inițiativa unei profesoare, doamna Gabriela Doroșencu, Clubul Elevilor Tulcea a avut ca activitate a centrului de dedrologie și silvicultură, localizarea măslinului dobrogean. Iată însemnările ei de atunci:

”În preocupările Cercului am inclus localizarea jujubului pe baza consemnărilor din literatura de specialitate și, spre suprinderea mea și a elevilor, nu am întâlnit această specie rară, distrusă, robabil, de către om, prin extinderea nerațională a suprafețelor agricole. După îndelungi căutări, am descoperit câteva pâlcuri (625 de ezemplare) pe malul vestic al lacului Razim, între rezervația Capul Doloșman și comuna Jurilovca, într-o fâșie îngustă de 25-30 m în zona limitrofă lacului. Această identificare a măslinului dobrogean în stare spontană a avut loc abia în vara anului 1988, cu prilejul unei expediții cu copii pasionați de cunoașterea florei spontane.”

Specie periclitată

Ziziphus jujuba este o specie rară a florei românești, amenințată cu dispariția, deoarece, în această unică zonă în care plantele au reușit să supraviețuiască, ele sunt incendiate intenționat de către ciobanii care vor să curețe iazul de arbuști ghimpoși, dar, în egală măsură, și de către locuitorii satelor învecinate, care își ”curăță” câmpurile.

Poate, dacă această specie ar fi mai bine cunoscută, iar fructele sale din nou apreciate, măslinul dobrogean ar putea avea o șansă de supraviețuire și revenire în culturile și grădinile din sudul țării.

Această specie tolerează temperaturi diverse. Rezistă iarna până la -15 °C, ceea ce-i permite să crească în zone stâncoase și aride, cu condiția să aibă acces subterană la apă. Cu cât este mai bine hidratat cu atât crește și calitatea fructelor sale.

Tot Gabriela Doroșescu scria despre câteva exemplare salvate din sălbăticie și plantale în grădina botanică a clubului:

”De remarcat este faptul că, în cadrul grădinii botanice, plantele de măslin dobrogean au crescut mai înalte decât în mediu natural, cu o mai mare putere de ramificare și înfrunzire. A sporit durata înfloririi, iar fructele au fost mult mai mari la maturitatea fiziologică datorită lucrărilor de întreținere efectuate la aceste plante.”

Etimologie

În turcește îi se zice hünnap, iar în bulgară хинап (hinap), de unul dintre numele care apare în comunitățile dobrogene – finap. Toți acești termeni își au rădăcina în străvechiul cuvânt persan annap.

În Asia sunt cunoscute după multe denumiri regionale, între care este posibil să întâlniți hóng zǎo (în mandarină) sau ber (în hindi), iar în Europa giuggole (italiană), pomme surette (franceză) sau zinzell (malteză).

Uz medicinal

Fructele măslinului dobrogean conțin de 8 ori mai mult fosfor, de 4 ori mai mult cobalt, de 6 ori mai mult calciu și de 2 ori mai mult iod în comparație cu merele, de aceea nu e greu de crezut că au devenit un remediu tradițional în medicina antică asiatică. Li se atribuiau proprietăți antifungale, antibacteriale, antiinflamatoare, sedative, antispastice, antioxidante, imunostimulante și cicatrizante. De asemenea erau recomandate în cazurile de constipație cronică.

In medicina persană tradițională erau folosite în combinație cu alte plante pentru ameliorarea simptomelor de răceală și gripă, și calmarea tusei.

Uz alimentar

Fructele se pot consuma proaspete sau zaharisite. În China și Coreea sunt afumate sau glazurate și se mănânca ca gustare. Tot aici se fac ceai, siropuri, suc sau băuturi fermentate pe bază de jujuba. Uneori, fructele se păstrează în alcool și se folosesc iarna în diferite preparate. Fructele mature, de pe plantații comerciale, sunt comercializate ca atare în toată Asia de sud est, în Vietnam, Taiwan și China.

În India, fructele de jujuba sunt uscate, apoi făcute pudră și amestecate cu alte condimente în mixuri populare.

În Levant din ele se făceau sucuri, siropuri și gemuri.

La noi, ele rămân virtual necunoscute și rar apreciate de către ciobani sau locuitorii zonelor unde se întâlnesc în stare naturală, tratate cu aceeași indiferență pe care o avem față de omniprezentele corcodușe, de exemplu.

ZiziphusJujuba4Jujube proaspete și uscate.

ZiziphusJujuba5Ceai din jujube uscate.

ZiziphusJujuba7Supă cu jujube uscate.

! Acest semnal de alarmă în privința vulnerabilității varietăților dobrogene de Ziziphus jujuba – din care s-au semnalat două subspecii diferite, Ostrov (cu fructe mai mari, ocazional cultivat prin curțile gospodăriilor dobrogene) și Jurilovca (cu fructe mai mici, sălbatic, restrâns la un areal limitat la Capul Doloșman) – se referă exclusiv la existența sa pe teritoriul României. Specia nu este periclitată la nivel internațional, însă, dacă arealelor lui preferate vor dispărea, prezența sa în stare spontană va înceta la noi în țară.