Etichete

, , , , , ,

kakiKaki, persimmon, sharon, hurmë, lotos. Acest fruct, care a intrat pe piața românească de numai câțiva ani, rămâne încă neobișnuit pentru o mare parte a consumatorilor, iar denumirile sale multiple nu-i prea ușurează integrarea. Până la urmă sunt același fruct sau nu?

Numele botanic al genului din care fac parte aceste fructe este Diospyros, un termen compus din două cuvinte antice grecești (dios și pyros), și care s-ar traduce prin focul zeilor sau, contextul, fructul zeilor. La origine, această denumire era aplicată unei specii mediteraneene, Diospyros lotus. Dar, odată cu secolul al XVIII-lea și începutul clasificărilor binominale, a devenit numele generic al genului.

Diospyros este un gen botanic care cuprinde o listă generoasă de până la 700 de specii înrudite, majoritatea întâlnite în zonele cu climă caldă și tropicală și doar câteva specifice florei temperate. Iată cele mai răspândite specii comerciale:

LOTUS (DIOSPYROS LOTUS)

La origine mediteraneean sau caucazian, cu fructe de dimensiuni mici (1-2 cm în diametru, nu mai mari decât corcodușele). Este cea mai veche specie de Diospyros cunoscută europenilor, a cărei faimă a intrat în declin odată cu răspândirea speciei asiatice. Rămâne populară, însă, în sudul Balcanilor și zona Mării Egee, unde poate fi întâlnită în flora spontană. Crește în mod spontan, de asemenea, în zonele calde, din Spania până în Orient, dar a fost aclimatizată cu succes și pe alte continente.

În greaca modernă fructul este numit lotos, iar în engleză date-plum (curmala-prună) deși nu are nici o legătură imediată cu prunele sau curmalele.

Această ultimă denumire, care aduce termenul de curmală în relaţie cu fructul de Diospyros se întâlneşte şi în limba albaneză, unde fructul este numit hurmë. Termenul nu prea este cunoscut în afara Balcanilor, dar este întâlnit de cei care se aventurează în această regiune mai puțin turistică a Europei.

Această specie a fost propusă ca fiind lotusul din Odiseea lui Homer, acele fructe misterioase, care, odată mâncate, datorită dulceții lor, îi împiedicau pe călători să-și continue drumul, ei rămânînd astfel prizonieri pe insula mâncătorilor de lotus (λωτοφάγοι, lōtophagoi).

lotus-kaki Diospyros lotus.

PERSIMMON (DIOSPYROS VIRGINIANA)

Denumirea englezească persimmon, care este și cea mai des întâlnită pe internet, se aplica, la origine, unei varietăți de Diospyros specifice continentului nord american. Numele este derivat din putchamin, pasiminan sau pessamin din limba powhatan (un trib din marea familie a triburilor nativ americane algonquian) și se traduce prin fruct uscat. Cum engleza a devenit limbă globală și, indiscutabil, cea mai des folosită in tranzacțiile internaționale, denumirea aceasta a ajuns să fie una dintre cele mai des folosite în relație cu toate varietățile de Diospyros, fie ele americane, europene sau asiatice.

Această specie este originară din zona estica a Statelor Unite și este mult mai bogată în vitamina C, calciu, fier și potasiu în comparație cu soiurile asiatice, însă fructele sunt mai mici (2-6 cm).

A fost mult consumat de triburile nativ americane și a devenit repede popular și în rândurile coloniștilor americani. Din semințele lor rotunde și plate se confecționau nasturi. La fel ca restul soiurilor de Diospyros, fructele se consumă când sunt foarte bine coapte, altfel au un gust puternic astringent datorită taninilor din compoziția sa.

persimmon-kakiDiospyros virginiana.

KAKI (DIOSPYROS KAKI)

Kaki este titulatura asiatică, aplicată speciei Diospyros kaki, cu toate varietățile sale horticole. Asia, unde s-au dezvoltat cele mai vechi și mai longevive civilizații ale umanității, a fost, poate deloc suprinzător, și una dintre regiunile de pe glob cu cea mai veche tradiție a cultivării și selecționării plantelor. Varietățile de Diospyros care își au originea aici sunt cele mai mari, mai frumoase și mai dulci de pe planetă, fapt pentru care au și devenit cele mai cultivate și mai intens comecializate la nivel mondial. Fructele importate, pe care le găsim în piețele și hypermarketurile europene la finalul toamnei, fac parte din această specie cu origini asiatice, răspândită astăzi pe toate continentele cu climă caldă și temperată.

Diospyros kaki, cunoscut drept kaki, persimmon japonez sau persimmon asiatic, deși a fost introdusă europenilor abia după secolul XVIII, rămâne şi cea mai veche specie de Diospyros domesticită (de peste 2000 de ani, în China).

Kakiul asiatic cunoaşte mai multe varietăţi horticole dintre care cele mai cunoscute sunt: Hachiya (cu fructul alungit) și Fuyu (cu fructe rotunde, asemănătoare tomatelor sau unor dovleci mici).hachiya-kakiKaki Hachiya. Hachiya sau Koushu-Hyakume este cunoscută ca varietatea astringentă, datorită taninilor din compoziția sa. Totuși, nivelul de tanini scade chiar și la soiurile astringente, odată cu maturizarea completă. Fructele nu se consumă cand sunt tari, ci după o perioadă în care sunt culese și lăsate să se ”răscoacă” la întuneric. Cele rămase în copaci devin bune după ce dă frigul și se înmoaie. Fructele comercializate sunt culese cand sunt tari și lasate să atingă nivelul dorit de coacere în încăperi gazate cu etilenă.

fuyu-kaki

Kaki Fuyu. Fuyu, însă, se poate consuma și când fructul este tare, căci această varietate este aproape complet lipsită de taninii.

hoshigaki-kakiUna dintre cele mai populare forme de consum în Asia este cea prin uscate. Fructele sunt agățate de sfori și lăsate la uscat, cu coajă sau fără. Uneori sunt pudrate cu zahăr.

SHARON este o denumire comercială modernă, care se trage de la podișul Sharon din Israel, o zonă unde Diospyros kaki (varietatea asiatică de care vorbeam mai sus), a prins bine și unde se cultivă cantități suficiente pentru export.