Etichete

, ,

cimbru-salbatic

Cimbrișor. Thymus serpyllum. Plantă erbacee perenă, aparţinând genului Thymus din familia Lamiaceae, înrudită de la distanță cu menta și alte plante aromatice.

Cum îl recunoaștem?

Cimbrișorul este o specie sălbatică, întâlnită în flora spontană de pe coline, pajiști și pășuni alpine, în aproape toată Europa și Africa de Nord.

Dacă ați călătorit în această perioadă la munte, probabil ați observat adevăratele covoare de flori roz-purpurii ce împestrițează iarba măruntă de pe platourile Carpaților, pe Transalpină, Transfăgărășan și Bucegi. Ei bine, această floare micuță, plăcut odorată, este nimic altceva decât sora sălbatică a cimbrișorului de grădină (Thymus vulgaris) și verișoara cimbrului (Satureja hortensis), numită uneori și timian sau timișor.

Planta are tulpina culcată sau ascendentă în funcție de zona în care s-a dezvoltat. Cele de pe stâncării și în locurile expuse vântului se vor dezvolta , firesc, de-a lungul solului. Frunzele cresc ca la cimbru, în perechi oposite, aproape fără pețiol, și sunt ovale, de dimensiuni micuțe. Frecate între degete, ele emană un puternic miros caracteristic, foarte plăcut. Florile roz-purpurii (rar albe) sunt dispuse în verticile, formând mici panicule numite raceme. Fiecare floricică are un caliciu cilindric cu cinci petale din care cele trei inferioare mai mari.

Se înmulțește prin semințe și prin divizare.

Etimologie

Cuvântul cimbru pare a fi preromanic și este posibil să fii fost o rădăcină indoeuropeană care a dat grecul timos din care s-au păstrat azi θύμος (greacă), timijan (croată și bosniacă) și тимијан (sârbă), dar și românescu cibru cu varietățile regionale pomenite de dicționarele românești: čombrŭ (slava veche), thýmbros (greacă), thymbra (latină), čuber (bulgară), csomber (maghiară), csömbör (secuĭește). (Scriban, 1939)

Utilizare

La fel ca cimbrul, de oricare fel ar fi el (de câmp, de grădină – există mai multe varietăți), cimbrișorul sălbatic se folosește atât pentru condimentarea alimentelor, cât și în medicina naturistă. Sub formă de ceaiuri are o acțiune diuretică și antiseptică intestinală și se mai recomandă ca remediu în tusea spastică, convulsivă și astmatică.