Etichete

, , ,

caline11CĂLINUL. Viburnum opulus. Arbust cu frunze căzătoare și fructe mici portocalii, din familia Adoxaceae, originar din Lumea Veche, a cărei răspândire se întinde pe tot continentul european, pe țărmurile nordice ale Africii și, departe spre est, în inima continentului asiatic.

Cum îl recunoaștem?

Călinul crește până la 4-5 m în înălțime, uneori sub formă de tufă, alteori sub formă de pomișor. Are frunze caracteristice, trilobate, cam la fel de lungi pe cât de late, între 5 și 10 cm fiecare. Frunzele au marginile zimțate și un aspect puternic nervurizat. Planta înflorește la începutul verii și produce flori albe, hermafrodite, cu aspect de umbrele, formă botanică cunoscută sub numele de corimb. Fiecare corimb are cam 10 cm în diametru și cuprinde un număr mare de floricele. La sfârșitul verii, prin august, florile lasă locul unor drupe mici, roșii, lucioase și translucente, numite căline, nu mai mari de 1 cm, adunate în ciorchini și care conțin câte o singură sămânță.

caline1caline2Călinul european. Viburnum opulus.

Crește în aceleași areale ca socul, de aceea în unele părți din Europa îi se mai spune și red elder sau rose elder – soc roșu.

Două specii înrudite, aproape identice morfologic, tratate de mulți botaniști că varietăți ale lui Viburnum opulus, sunt V.edule sau V.trilobum, plante originare de pe continentul nord american și cunoscute aici sub numele de Highbush Cranberry (sau merișor-cu-tufă-înaltă, deși numele este impropriu aceste plante nefiind înrudite cu merișorul, chiar dacă fructele lor se aseamănă oarecum). În paralel, călinele europene au fost redenumite European Cranberrybush, ce se traduce prin merișor-european.

caline5Viburnum edule. (Highbush cranberry)

caline6Viburnum trilobum. (Highbush viburnum sau Pembina în limba indigenilor)

Etimologie

Cuvântul românesc are origine slavă și se regăsește în formă fonetică identică în limbile slave și alte limbi europene.

Istoria călinului

Călinul este una dintre cele mai vechi plante cunoscute și celebrate în estul Europei, devenind de-a lungul mileniilor un reper cultural în special pentru populațiile slavice, care au migrat și au locuit de-a lungul multor secole pe teritorii vaste, inclusiv în spațiul carpato-danubiano-pontic. Poate că la noi această plantă este aproape uitată de cultura urbană contemporană, însă el rămâne un simbol important în alte părți, ca de exemplu Ucraina unde călinul este simbol național și motiv popular în artă folclorică a locului, de la cântece, la ștergare și semne cusute pe obiecte de vestimentație tradițională. În mitologia slavă, калина (cuvânt care înseamnă, la fel ca și în limba română, mai mult decât numele plantei – alintat, dezmierdător, tandru) reprezenta virginitatea fetelor tinere.

Astăzi, călinul este cultivat ca plantă ornamentală în aproape toată lumea, acolo unde solul este în mod natural umed și ușor alcalin. Există varietăți horticole (Roseum, Sterile) la care s-a pus accentul pe flori, fiind astfel selectate încât ele sunt sterile, cu flori mari aproape globulare, care nu fac fructe. Ele sunt deseori numite snowball bush, adică tufa-cu-bulgări-de-zăpadă.

caline10Viburnum opulus var. Roseum. Călinul decorativ „Bulgăre de zăpadă”.

Călinele europene

Călinele europene (Viburnum opulus) sunt comestibile și digerabile în cantități moderate. Au un gust puternic acrișor și răcoritor, pe care unii îl găsesc, totuși, amărui. Sunt bogate în vitamina C. Însă, sub formă crudă în cantități mari, pot provoca greață, vomitături sau diaree – de aceea trebuie consumate cu zgârcenie.

În zone ca Siberia, în mod tradițional, călinele erau lăsate la fermentat cu drojdie, apoi distilate pentru obținerea unui tip de alcool. În nordul Europei, în Suedia și Norvegia, erau lăsate la uscat, apoi zdobite și amestecate cu miere și încorporate în aluaturi unor prăjituri sau pâine.

Dar, dincolo de ocazionalele gustări cu căline, această plantă a fost folosită în special în practicile medicinale populare.

Zeama fiartă de căline a fost întrebuințată ca leac pentru vindecarea tusei. (Șăineanu, 1929)

Scoarța de călin, fiartă și ea, a fost folosită de-a lungul mileniilor ca remediu în ameliorarea crampelor musculare, în special pentru calmarea durerilor mestruale sau a contracțiilor la naștere. Conține substanțe active (virbunină, tanini, rășini și acid valerianic) care acționează ca sedativ natural și de aceea a fost utilizată și ca antismasmotic. Ea are un miros caractaristic astringent și gust amar.

Din drupele uscate, ce iau o culoare neagră pe măsură ce pierd umezeala, se obținea tuș sau cerneală pentru scris.

Călinele americane

Călinele americane (Viburnum edule și Viburnum tribulum) sunt la rândul lor comestibile, fără restricții de adata aceasta, și au fost o sursă de hrană pentru triburile native americane din cele mai vechi timpuri. În Canada, încă se mai fac gemuri, compoturi și jeleuri din fructele de highbush cranberry.

caline4Jeleu de căline americane.caline7Chisăliță de căline americane.caline8Sosul acrișor de căline este o specialitate canadiană păstrată din tradiția triburilor indigene și a primilor coloniști. Se servește peste preparate din carne sau legume.caline9Gem de căline.

Surse