Etichete

tayberry

TAYBERRY este produsul încrucișării dintre mur (Rubus fruticosus) și zmeur (Rubus idaeus), un hibrid obținut de către Derek Jennings din Dundee, patentat în anul 1979 la Scottish Horticultural Research Institute și numit astfel după râul Tay, aflat în Scoția.

Deși are o istorie scurtă, tayberry a devenit între timp suficient de populară încât să ajungă și pe la noi. Nu se găsește încă în multe grădini, dar varietatea aceasta începe treptat să atragă atenția datorită fructelor sale foarte gustoase, mai mari și mai lungi decât ale zmeurei.

Există un inconvenient, însă – și de aceea nu se găsește de cumpărat în stare proaspătă – fructele sale se culeg greu cu mâna, căci nu se desprind lejer, iar cu vreun utilaj este imposibil datorită faptului că devin foarte moi când sunt complet coapte, motiv pentru care tayberry nu a devenit niciodată o cultură comercială și își mențin prețul relativ ridicat în piețele organice.

Tayberry are fructul de formă conică și prinde o culoare roșie-vișinie atunci când este copt, mai aproape de zmeură. De la mură a moștenit formă lungă, de 2-3 cm și faptul că miezul rămâne în fruct, atunci când sunt culese.

Dar, spre deosebire de ambele sale mame, tayberry se coace mult mai repede, cu câteva săptămâni înaintea zmeurei, care la rândul său se coace înaintea murelor. La fel ca ele, tayberry este bogată în fibre și antioxidanți și este ideală pentru gemuri, plăcinte și prăjituri, siropuri sau chiar băuturi alcoolice. Mai conține caroten, vitamina A și C, luteină, fier, fosfor, mangan, potasiu, calciu și magneziu, toate ideale pentru organismul uman.

Acum vreo 3 ani, tatăl meu a prins tayberry dintr-un lăstar cumpărat de la Brico, iar anul acesta tufele sunt mai mari și mai frumoase ca oricând. Au deja o cultură frumușică, care începe să dea rod înaintea tuturor celorlalte soiuri de mure și zmeură din curte și de care sunt foarte încântați. Și eu la fel.