mar-paduret-5

MĂR-PĂDUREȚ. Malus sylvestris. Arbust din familia Rosaceae, aparținând genului Malus care cuprinde un număr mare (și disputat) de specii, între 33 și 50, printre care și mărul domestic (Malus domestica). În general numele de măr-pădureț este atribuit oricărei alte specii în afara binecunoscutului măr (cu toate varietățile sale horticole). Practic, fiecare dintre speciile necultivate, nealtoite, sălbatice poartă această titulatură, dar eu mă voi referi în acest articol la merele-pădurețe europene, întâlnite și la noi în toate zonele țării, în special la câmpie și deal, în luminișuri, lăstărișuri, poieni și păduri de foioase.

mar-paduret-1 mar-paduret-2

Speciile cu adevărat sălbatice au țepi, dar, dincolo de acestea, aspectul lor general rămâne foarte asemănător cu al merilor domestici: florile parfumate, alb-roz, sunt hermafrodite și fertilizate prin polenizare, frunzele sunt ovale, cu vârf ascuțit, iar fructele mici (3-5 cm), sferice sunt cele care fac diferența. Acestea au fost strămoșii de demult ai mărului modern, care a trecut de-a lungul istoriei prin procese repetate de selecționare și îmbunătățire. Mărul-pădureț european, alături de ruda sa asiatică, Malus sieversii, sunt mama și tatăl merelor moderne.

Fructele pot fi roșii-lucioase, sau cu striații și treceri de culoare spre orange și galben, dar pot fi întâlnite, mai rar, și mere-pădurețe galbene. Cele mai multe sunt sferice, nu mai mari decât o nucă, însă există și varietăți ușor alungite. Foarte acre, cu gust astringent care îți face gura pungă, cum se spune popular, ele au fost folosite cu drag de-a lungul timpului de cei care au știu să transforme această acreala pentru a da un gust special unor preparate. Secretul lor este de-a se consuma gătite într-o largă varietate de preparate, după cum am să vă arăt, iar nu mâncate crude – deși, poate suprinzător, există și tipuri de măr-pădureț dulci, cum ar fi varietatea Chestnut.

În ziua de astăzi, însă, ele sunt folosite și consumate puțin, cei mai mulți dintre merii-pădureți crescuți aiurea rămânând neculeși cu fructele putrezindu-se de la un sezon la altul. Și este păcat, căci aceste fructe micuțe, sunt o excelentă sursă de vitamina C și pectină – un tip de gelatină naturală care are efecte benefice asupra sănătății umane.

Poate cele mai răspândite preparate din aceste fructe sunt gemurile și jeleurile, cu o culoare rubinie, bogată și o aromă intensă, ușor picantă parcă.

mar-paduret-6

O altă întrebuințare păstrată pe la marginile Europei este aromatizarea alcoolului cu mere-pădurețe: gin sau cidru. De fapt una dintre cele mai timpurii mențiuni ale merelor-pădurețe folosite în licori (de data aceasta cu scop medicinal) este într-un document vechi de peste o mie de ani, din secolul 10. Este vorba de o ”poțiune” a triburilor saxone încă necreștinate, Nine Herbs Charm, un remediu din nouă plante care trata infecțiile și efectele intoxicațiilor și otrăvirii.

Dar din mere-pădurețe puteți face mai multe: plăcinte și tarte, mere coapte pe hârtie și apoi îndulcite cu miere sau sirop, glazurate, ba chiar am găsit chiar o rețetă de pâine cu mere pădurețe. Pe lângă toate acestea nu am cum să uit rețeta mea de paté de casă cu mere pădurețe pe care am făcut-o astă toamnă și care s-a mâncat cu extraordinară plăcere.

mar-paduret-9Mere-pădurețe coapte.

mar-paduret-3Gin cu mere-pădurețe fermentate în copac.

mar-paduret-4Pâine cu mere-pădurețe.

mar-paduret-8Jeleu de mere-pădurețe.

mar-paduret-7Chutney este un fel de gem sărat, picant, mâncat peste sandwichuri sau carne, la fel ca orice alt sos. Se face din fructe cu ceapă și condimente și este absolut fantastic.