Etichete

, ,

spelta7

SPELTA. Triticum spelta. Este o specie străveche de cereală păioasă din familia gramineelor (Poaceae). A fost o cereală care s-a regăsit des de-a lungul evoluției civilizației europene, până în timpurile medievale când încet-încet și-a pierdul locul, fiind redescoperită abia în epoca contemporană unde și-a găsit o nișă pe piața alimentelor sănătoase.

Spelta este o specie de grâu foarte rezistentă la clima rece, ceea ce îl face ideal pentru culturile din zona montană. Este mai mult un grâu de toamnă, fără a lipsi însă întru totul din culturile de primăvară. Poate crește până la 120 de cm, dezvoltând tulpini erecte, cu internoduri fistuloase. Frunzele sunt alungite, late de numai 2 cm, cu margini ciliate. Spicul poate ajunge la 15 cm și adună câte 15-22 de spiculețe, fiecare cu câte 3-5 flori. Fructul speltei se numește, în termeni de specialitate, cariopsă și este de tip uscat, indehiscent (adică nu se deschide spontan la maturitate), cu pericarpul lipit de sămânța unică.

spelta1

Spelta, la fel ca alte varietăți de grâu, are o poveste complexă datorită înclinației spre hibridizare cu alte varietăți. În urma analizelor genetice s-a concluzionat că își are originile ca hibrid între un tip și mai timpuriu de grâu domesticit, Triticum diccocum, cunoscut în literatura de specialitate ca emmer sau farro, iar la noi în țară ca grâu moale și o specie de graminee sălbatică, Aegilops tauschii. Hibridizarea trebuie să se fi întâmplat în regiunile Orientului Apropiat, căci acolo se întâlnește această plantă sălbatică, și a avut loc înainte de apariția grâului comun – adică cel puțin acum 8000 de ani.

Ceva mai târziu, acest hibrid (prima spelta sau spelta asiatică), s-a hibridizat la rândul său cu grâul comun (Triticum aestivum) dând naștere unui tip nou, spelta europeană care a intrat în agricultura neolitică acum 6000 de ani, începând cu regiunile din sud-estul Europei. Primele mențiuni apar în situri arheologice la Erbaba, în Turcia (5.800 de ani) și Arukhlo, în Georgia (5000 de ani), urmate rapid de vestigii din Peninsula Balcanica și bazinul pontic.

Pe teritoriul primelor culturilor neolitice europene ce au cuprins și spațiul românesc, spelta se întâlnește sporadic, sau chiar și în cantități considerabile, în rămășițele așezărilor de acum cinci-șase milenii. În cantități mici ea a fost menționată de arheologi la Ovcharovo, în Dobrich, Bulgaria (cultura Gumelnița), Soroca, în Basarabia și Rușețu Nou, în județul Botoșani (cultura Bugo-Nistriană), Florești și Sacarovca, în Basarabia, Mărgineni și Bălăneasa, în județul Bacău (cultura Cucuteni-Tripolie), Hărman, în județul Brașov (cultura Starcevo-Criș), Cârcea, în județul Dolj (cultura Dudești-Vinca), iar exemplele pot continua. Există și așezări unde spelta fosilizată s-a păstrat în cantități mari: Hârșova, în județul Tulcea (cultura Boian), Frumușica, în județul Botoșani (cultura Cucuteni) și Otomani, în județul Bihor (Epoca Bronzului). Concluzia este clară – din neolitic, în epoca Bronzului, apoi cea a Fierului și până în primele secole ale Evului Mediu timpuriu, spelta a făcut parte din recoltele anuale ale locuitorilor spațiului mioritic.

Astăzi ea se mai cultivă sporadic în zone din Europa Centrală și nordul Spaniei. La noi spelta este mai degrabă o plantă uitată – nu există culturi cunoscute, deși au existat mențiuni în deceniile trecute privind mici areale cultivate în Bucovina și Apuseni. În prezent, făina și grâul spelta de pe piața românească provin de pe piața germană, iar cei mai mulți români nici nu au auzit vreodată de acest tip de grâu.

Dar spelta are merite care ar putea-o readuce în atenție cultivatorilor români. În primul rând este o plantă rezistentă, care are nevoie de puțini fertilizatori, ceea ce o face ideală pentru culturile organice.

Conține carbohidrați (57%), fibre (9%), proteine (17%), grăsimi (3%), minerale și vitamine. Conține gluten, însă într-o cantitate moderată față de grâul comun.

Spelta este foarte apreciată în spațiul german, unde este cunoscută ca dinkel. Este utilizată sub formă de făină pentru pâine, blat, biscuiți, covrigei, batoane, fiind similară ca aspect cu pâinea de secară, însă cu un gust mai puțin dulce, o ușoară aromă de nucă și o textură mai pufoasă. Are tendința de-a crea un aluat crocant, care nu devine tare sau cauciucos, de aceea este recomandată pentru turte sau pentru pizza.

În zonă ca Bavaria și Belgia, sunt producători care obțin un tip de bere din malț de spelta, iar în Polonia există o tradiție a distilării boabelor pentru producerea unui fel de vodcă. Tot în Germania, boabele necoapte încă se consumă într-un fel de mâncare – Grünkern.

spelt4Chifteluțe vegetale din grâu spelta și mazăre.

spelta2Pâine de spelta.

spelta3Risotto cu grâu spelta.

spelta5Bere din malț de spelta.

spelta6Tartă sărată cu aluat din făină de spelta.

spelta8Pizza cu blat de spelta.