Etichete

, , , , , , , , , , , , ,

nalba6

NALBA. Plante erbacee din genul Malva, familia Malvaceae. În România există mai multe specii purtând acest nume. Se întâlnesc în flora spontană, pe o arie largă, în Europa, Asia, Orient și nordul Africii. De aici au fost naturalizate în epoca modernă și pe alte continente.

Cuvântul nalbă vine din malva, numele latin al plantei.

malva-sylvestris

Nalba-de-pădure. Malva sylvestris. Cunoscută și ca nalba-comună, nalba-de-cultură. Plantă erbacee perenă din flora spontană ce poate crește până la 1 m (în cazuri excepționale chiar 2 m), cu perișori aspri sau deloc, cu frunze rotunde, ușor lobate, verde-închis, cu flori în diferite culori (mai ales violet-deschis) și fructe ca niște turtițe micuțe, ce conțin semințele.

Althaea-officinalis

Nalba-mareAlthaea officinalis. Cunoscută și ca nalbă-albă, nalbă-bună, nalbă-de-câmp, nalbă-de-luncă, rujă.  Plantă erbacee bienală, cu tulpină dreaptă, ramificată și acoperită cu peri, înaltă de până la 1 m, cu flori mari roz-violet, frunze lung-pețiolate, verzi-albicioase și catifelate datorită perilor foarte deși. În flora spontană se întâlnește în zonele de câmpie. Înflorește din iulie și până în septembrie.

malva-pusilla

Nalba-rotundă. Malva rotundifolia sau pusilla. Plantă erbacee bienală ce crește doar până la 50 cm, cu 5 petale roz, uneori albe cu vinișoare violet, frunze rotunde, ușor palmate. Se întâlnește în zonele de câmpie și deal, pe terenuri virane, pășuri, la marginea drumurilor, unde preferă soluri fertile și locuri însorite.

Malva-neglegta

Nalba-mică. Malva neglecta. Numită și cașu-popii. Deseori confundată cu nalba-rotundă. Crește până la 60 de cm și are frunze lobate cu marginile zimțate.

alcea-rosea

Nalba-de-grădină. Althaea rosea. Numită și rujalină. Plantă erbacee bienală, importată din China pe la sfârșitul secolului XV. 

Toate aceste nalbe au fost apreciate ca plante ornamentale pentru florile mari, intense, dar au fost folosite de-a lungul istoriei europene și ca plante medicinale – datorită conținutului bogat în mucilagii vegetale, emolienți naturali cu acțiune de calmare a mucoaselor inflamate. Ingredientele active se găsesc în frunze și în flori și au o mulțime de aplicații în fitoterapie. Se folosesc ca expectorant, calmant al tractului digestiv și a căilor urinare, hidratant și laxativ.

Aceste calități le-au făcut pe vremuri căutate și în bucătărie. Frunzele și florile tinere au un un gust plăcut și se puneau în salate sau în mâncare. Din frunzele de nalbă se mai face și astăzi în unele părți ale lumii un soi de sărmăluțe, sau chiar și chifteluțe vegetariene. În orient, în special în Maroc sau Israel, sunt consumate în rețete alături de orez, în salate calde, sau pur și simplu călite în unt drept garnitură.

nalba1

Planta proaspătă (frunze și flori) poate fi pusă la macerat în ulei, vin sau oțet. Acestea capătă un gust intens aromat și proprietăți terapeutice. Semințele sunt de asemenea comestibile și conțin 20% proteine și 15% grăsimi vegetale, ceea ce le face foarte nutritive.

În schimb, în țările occidentale, partea cea mai populară a nalbelor este rădăcina. Din ea erau obținute acele ciudate și amuzante marshmallows pe care le-am tot văzut în filme, un desert foarte iubit. Astăzi marshmallows din comerț nu mai conțin deloc rădăcină de nalbă, fiind făcute din zăhăr și sirop de porumb, însă pe internet pot fi găsite rețetele originale de făcut în casă.

nalba4

Rădăcinile de nalbă erau folosite în timpurile vechi în loc de periuță de dinți.

Deși nici o parte a nalbelor nu este toxică, totuși aceste specii de plante au tendința de-a acumula nitrații din sol, de aceea sunt de preferat plantele care cresc în soluri mai sărace în nitrați (în general nitrații se acumulează în solurile supuse culturilor intensive, în urma fertilizărilor masive de ordin industrial).

O altă utilizare domestică a nalbelor era obținerea unor vopsele naturale pentru țesături: crem, galben și verde.

Surse: