Etichete

, , , ,

vinarita6

VINARIȚA. Galium odoratum (în clasificări mai vechi Asperula odorata). Plantă erbacee, perenă, din familia Rubiaceae, cu tulpină simplă ce poate crește până la 50 cm. Are frunze lanceolate, lucioase, cu marginile și nervura mediană păroase, dispuse circular într-un verticil în grupuri de până la 9 frunze de 2-5 cm. Dezvoltă flori albe de mici dimensiuni (4-7 mm) cu patru petale, adunate într-un buchețel la vărful tulpinii. Fructele purtătoare de semințe sunt acoperite cu țepi micuți curbați, ce se agață de blana animalelor sau de haine, drept mijloc de dispersie. Aria de răspândire a vinariței este continentul european din nordul Africii până în stepele vestice ale Asiei.

Vinarita1

Vinarița crește în locuri umbrite, mai ales prin păduri de foioase și preferă soluri umede, de aceea este o alegere bună pentru părțile de grădini lipsite de soare.

Particularitatea vinariței este mirosul dulce, datorat cumarinei, un compus chimic de natură organică, întâlnit și la alte plante, de exemplu în boabele tonka sau în fânul proaspăt. De-a lungul întregii istorii, plantele ce conțin cumarină au fost folosite pentru aromatizarea băuturilor sau a unor alimente, însă din 1954, substanța a fost interzisă în SUA, iar în alte țări folosirea ei a fost strict reglementată la maximum 2mg/kg de produs. Acest lucru se datorează unor studii, făcute la vreme respectivă, ce indicau toxicitatea curamarinei în cantități mari, deși ea se se găsește în mod natural și în căpșuni, caise și cireșe.

Numele românesc vinariță este un derivat din vin (plus sufixul -ariță), la rândul său păstrat și transformat din latinul vinum. Motivul trebuie să fi fost faptul că această plantă era folosită în mod tradițional la aromatizarea vinului. De fapt rețeta de vin aromatizat cu Galium odoratum se păstrează încă prin mai multe părți ale Europei: în Germania, Luxemburg și Belgia, unde Maitrank sau Maiwein se consumă în mod special la festivalurile și sărbătorile din luna mai. Reteța cere ca vinul alb să fie amestecat cu flori de vinariță și căpșuni proaspete, apoi să fie lăsat la macerat astfel încât aromele să se lege. A fost menționată pentru prima dată în 854 într-un document scris la abația benedictină Prüm de pe teritoriul Germaniei actuale. Astăzi Maitrank, vinul aromatizat cu vinariță, este specialitatea regiunii Pays d’Arlon din sudul Belgiei, unde este și celebrat printr-un festival Maitrank ce are loc pe 24 și 25 mai în fiecare an.

Datorită parfumului puternic, ce se menține chiar și atunci când planta este uscată, vinarița a fost folosită și domestic pentru îndepărtarea moliilor sau pentru improspătarea aerului din locuințe. Săculeți de pânză sau strachini cu frunze și flori uscate (similare pot-pourri-urilor ce se găsesc astăzi în magazine dedicate interioarelor) erau așezate prin case, sau între rufele curate din dulapuri.

Tot în regiunile de tradiție germană, Waldmeister, vinarița, este folosită pentru aromatizarea berii, a rachiului și chiar a unor rețete de gem, de jeleu și  înghețată. O altă băutură foarte populară este vodca sau șnapsul cu vinariță.

Rețete cu vinariță:vinarita2Infuzie cu căpșuni și vinariță.

vinarita5Înghețată de vinariță.

vinarita3Jeleuri de vodcă și vinariță.vinarita4Prajitură cu jeleu de vinariță.

vinarita7Sirop de vinariță.

Alte surse: