Etichete

, , , , , , , , , , , , , ,

patlagina3

PĂTLÁGINĂ s. f. Plantago este un gen care cuprinde aproximativ 200 de specii de plante erbacee, cunoscute sub numele generic de pătlagină. Majoritatea speciilor de pătlagină pot crește și până la 50 cm în înălțime, dezvoltând frunze ovate sau lanceolate în rozetă, tulpini florifere drepte, cu inflorescențe terminale în formă de spic și cu floricele gălbui, roz, sau alb-albăstrui de dimensiuni mici. Frunzele pot fi late sau înguste în funcție de specie și au 5 nervuri longitudinale, vizibile ca niște șanțuri.

Speciile de plantago cresc pe toate continentele și se întâlnesc în tipuri de habitat diverse. Unele sunt adaptate la zonele alpine, iar altele care preferă zonele aride de coastă. Dar cele mai răspândite în Europa, inclusiv la noi, se găsesc în flora spontană din câmpie și zona de deal, la marginea satelor, pe terenurile virane și uneori prin grădini. În zonele urbane pot fi întâlnite prin bălăriile din zonele lăsate sălbăticite. Preferă solurile umede, dar cresc fără pretenții și în soluri mai dificile.

Cele mai comune 3 specii de pătlagină la noi în țară sunt:

plantago-majorPlantago major.  Pătlagină, numită și minciună, iarba-bubei, iarbă-de-cale, iarbă-grasă-de-grădină, iarbă-mare, limba-boului, limba-oii, plăcințica-vacii. Frunze late,

Plantago-lanceolataPlantago lanceolata. Pătlagina-îngustă, numită și limbariță, coada-șoricelului, iarba-tăieturii, limba-bălților, limba-broaștei, limba-oii, limba-șarpelui.

Plantago-mediaPlantago media. Pătlagina-păroasă, numită și iarbă-de-cale, limba-mânzului, limba-oii.

Aceste soiuri de pătlagină au fost folosite din timpuri ancestrale. Una dintre primele mențiuni este într-un Herbarius de la sfârșitul secolului 4, numit Pseudo-Apuleius, care pomenea pătlagina ca remediu împotriva mușcăturilor de șarpe. Apoi prin secolul 10, în manuscrisul anglo-saxon Lacnunga, este notată în Poțiunea de nouă plante pregătită împotriva infecțiilor și a otravei.

La noi, există o lungă tradiție de folosire a pătlaginei ca remediu împotriva infecțiilor cauzate de tăieturi sau scărpinături, datorită efectelor sale antiseptice. Pe vremuri, la țară, oamenii puneau frunzele zdrobite direct pe rană atunci când se accidentau în sapă sau cuțit, dacă aveau bășici căpătate din frecarea cu frânghie, de exemplu, sau le foloseau pentru ameliorarea mâncărimilor cauzate de ciupiturile de insecte. Este un remediu natural ce calmează urzicăturile și usturăturile cauzate de arsurile de soare.

Pătlagina conține mulți compuși bioactivi ca flavonoide (compus organic întâlnit în multe plante care are un efect benefic în dieta umană pentru că alterează acțiunea negativă a alergenilor, virușilor și carcinogenilor), allantoină (alt compus organic care stimulează creșterea celulelor) și aucubină (compus organic care protejează ficatul). Studiile științifice au demonstrat efectele pătlaginei ca anti-inflamatoare, analgezică, ușor antibiotică, cicatrizantă și activă în creșterea imunității. Este bogată în vitamina A, minerale și calciu.

Astăzi, cea mai cunoscută formă de consum a pătlaginei este ceaiul, însă planta poate fi folosită și în stare crudă. Frunzele, mugurii și florile sunt comestibile și pot fi preparate proaspete sau gătite în modalități felurite. Ca la multe plante din flora spontană, ele sunt mai bune tinere – frunzele și tulpinile mature devin fibroase pe măsură ce îmbătrânesc, totuși chiar și acestea se pot consuma fără probleme dacă sunt fierte suficient. Semințele plantei sunt extrem de mici și pot deveni o durere de cap în momentul culesului, însă la rândul lor sunt pline de vitamine și nutrienți. Se pot pune în mâncăruri sau salate, în aluaturi, sau pot fi făcute făină. În comerț, în magazinele de profil, se poate găsi făină sau tărâțe de Psyllium, un nume complicat care nu este altceva decât o varietate de pătlagină ce provine din subcontinentul indian și care dezvoltă semințe ceva mai mari ca dimensiuni.

Ceaiul și tinctura de pătlagină au fost și sunt folosite ca remedii pentru tuse ca expectorante, pentru ameliorarea colitei, cistitei, problemelor diuretice sau constipațiilor.

Din fibrele de pătlagină crecută la maturitate pe vremuri se făcea și sfoară, frânghie, sau chiar diferite împletituri.

patlagina2

Surse: