Untișorul

Etichete

calce-mică, grâușor, salată-de-câmp, scânteiuță, scânteiuță-galbenă, scorbutăriță, sălățea, sălăgea, untișor, untul-vacii

UNTIȘÓRUL (Ficaria verna, mai vechi Ranunculus ficaria). Plantă de dimensiuni mici, cu flori ca niște rozete galben-aurii și cu frunze cărnoase și lucioase, aflate la capătul unei tulpinițe lungi. Înflorește de la sfârșitul lui februarie până la începutul verii. Aria sa de creștere se întinde din Europa până în stepele vestice ale Asiei, fiind introdusă relativ recent și în America de Nord.

Cum îl recunoaștem?

Este una dintre primele flori primăvăratice – apare prin păduri, lunci, câmpuri și grădini, aproape înainte ca iarna să se sfârșească. Preferă zone umbroase și sol umed, fiind una dintre puținele plante care prosperă la umbra copacilor, unde formează un covor des de plăntuțe. Florile se închid noaptea sau înainte de ploaie, când cerul se întunecă, și se redeschid la apariție soarelui. Petalele exterioare sunt verzi, astfel că floarea închisă este camuflată în mijlocul frunzelor.

Frunzele și florile sunt comestibile crude doar când planta este tânără, prin martie și aprilie. Planta matură dezvoltă o toxină numită protoanemonină, evitată de animale, care însă prin procesul uscării la soare sau prin gătit la cald se transformă în anemonină, o enzimă cu proprietăți antispasmodice și analgezice. Pe măsură ce primăvara avansează spre vară, florile pălesc și frunzele se usucă. Rămâne rădăcina compusă din tuberculi mici care se separă între ei și din care anul următor vor ieși noi plante.

Îl cunoșteau romanii, în ale căror scrieri apare repetat și, cu siguranță, era familiar populațiilor din spațiul carpatin-pontic, încă din neolitic, pentru că este răspândit în toată țara.

Etimologie

La noi, în funcție de regiuni, îi se mai spune și grâușor, sălățea, sălăgea, calce-mică, salată-de-câmp, scânteiuță-galbenă, scorbutăriță, scânteiuță sau untul-vacii. Numele său cel mai cunoscut trebuie să vină de la gustul uleios, persistent după consum.

Ce conține?

Untișorul conține vitamina C, E, calciu, potasiu și fibre alimentare care ajută la reducerea nivelului colesterolului și îmbunătățește circulația. Acidul folic este bun pentru menținerea sănătății creierului. Popular, din timpuri străvechi, se spune că zeama obținută prin fierberea untișorului este un tratament excelent împotriva hemoroizilor. O altă metodă era de-a zdrobi frunzele în mojar și a le amesteca cu untură. Se obținea astfel un fel de unguent rustic – vă las să vă imaginați restul.

Untișorul se găsește primăvara în piețe, vândut de țărani în buchețele mici legate cu sfoară, alături de leurdă, cu care, în mod tradițional, este amestecat în salate rustice proaspete. Untișorul este salata tradițională în săptămâna Paștelui tocmai pentru efectul tonic digestiv și detoxifiant, care permite organismului, obișnuit cu postul, să metabolizeze mâncarea bogată de sărbători. Planta are un gust ierbos intens, dar tocmai acest lucru o face deosebită de salatele crescute în sere, cu gust sec de apă și pline de pesticide.

Știu ei ce știu acești țărani.