Etichete

, , , ,

voinicica1

VOINICÍCĂ s.f. Eruca sativa. Eruca vesicaria. Este o plantă anuală din familia Brassicaceae care poate crește până la 1m înălţime. Pe tulpină se găsesc frunze adânc crestate, cu 4 până la 10 lobi verde închis, comestibile și cu aromă puternică. Florile sunt mici, au 4 petale albe sau gălbui, brăzdate de vinișoare fine de culoare violet. Fructele sale sunt lunguiețe și conțin semințe ce pot fi folosite drept condiment. Este o plantă cultivată pentru gătit sau tratamente medicinale încă din Antichitate.

Numele românesc al plantei traduce probabil abilitatea plantei de-a crește robustă în locuri aride. Recent este cunoscută după denumirile importate din culturile occidentale: rucola (din it.), rocket (din UK), arugula (din US), sau roquette (din fr.) – toate aceste derivând din cuvântul latin eruca, un termen generic pentru varză.

Planta sălbatică are o arie de răspândire din Bazinul Mediteranean până in stepele de vest ale Asiei, plasând Spațiul Carpatic chiar în centrul arealului său. Natural se întâlește în zonele însorite de câmpie și de deal, dezvoltându-se cu predilecție în soluri uscate, bine afânate. În solare poate fi crescută virtual oriunde.

Autorii Romei Antice îi confereau voinicicăi puteri afrodisiace, considerând-o un excitant puternic, motiv pentru care mai târziu, în prima parte a Evului Mediu, creșterea ei a fost interzisă în mănăstiri. Apoi, exceptând spațiul mediteraneean și balcanic, tradiția folosirii voinicicăi s-a pierdut pentru secole, ea fiind aproape necunoscută publicului larg până prin anii ’80 când a revenit la modă în Vest odată cu tendințele gastronomiei de-a căuta noi ingrediente și rețete.

Voinicica este bogată în potasiu și vitamina C, uleiuri volatile și esențiale, mirosin (o enzimă naturală care contribuie la sistemul imunitar) și fier. Frunzele trebuie recoltate tinere, înaintea perioadei de înflorire (altfel devin amare). Se folosesc proaspete în salate, uneori doar pentru a da aromă, alteori ca ingredient principal. Modurile de preparare sunt diverse și, firește, țin de tradițiile culinare zonale. Din rădăcină se poate face o infuzie care este bună ca diuretic, stimulând eliminarea urinei și în consecință a toxinelor. Din semințe se obține un ulei, cunoscut internațional ca ulei tamarira, utilizat pentru gătit sau ca ulei pentru masaj.

voinicica2

În România numele de voinicică este atribuit și unei alte plante, asemănătoare ca aspect și ca gust, însă cu flori galbene și frunze mai înguste, Diplotaxis tenuifolia. Și aceasta este comestibilă și poate fi consumată în moduri similare. Poate fi întâlnită crescând sălbatic în aceleași areal.

Sisymbrium-loeselii