Etichete

,

corn2

CORN s.n. Cornus mas. Este un arbust de talie medie ce poate crește până la 12 m, care aparține familiei Cornaceae. Specia este originară din Europa meridională și Orient, până în sud-vestul Asiei. Are lemnul tare, scoarță brun închis cu ramuri verzi când sunt tinere și frunze ovate cu margini drepte, lucioase, opozite. Florile cornului sunt mici, galbene, cu 4 petale, adunate câte 10-20 în inflorescențe ce apar înaintea frunzelor. Cornul dezvoltă fructe roșii, de tip drupe, ușor alungite de 2 cm, care conțin un singur sâmbure și sunt cunoscute popular drept coarne.

corn1

Cornul crește în flora spontană din zonele de câmpie și deal, prin lăstărișuri sau păduri de foioase și se culege la sfârșitul lui august și septembrie. Coarnele sunt comestibile în stare proapătă, dar necoapte au un gust astringent. La coacere coarna devine roșu închis sau galben intens și are un gust duce-acrișor, între merișoare și vișine. Procesul de coacere continuă după ce fructul este cules sau cade din copac. Ele conţin zaharuri, substanţe tanoide, cornină, acizi organici, diverse substanţe minerale şi vitamina C.

Coarnele se pretează excelent la gătit și din ele se face în mod tradițional gem, marmeladă, sosuri, dulceață, compot și sirop. Se pot consuma și uscate, ca atare, sau adăugate în preparate dulci sau sărate. Fructele întregi, sosul sau pasta de coarne pot acompania minunat carnea friptă sau gătită la cuptor, sau legumele grilate, atunci când este nevoie de o nuanță acrișoară consistentă.

corn3

În Albania, Grecia, Armenia și Azerbaidjan coarnele sunt amestecate cu alcool pentru obținerea unor băuturi alcoolice populare. Acest tip de lichior este cunoscut și la noi drept cornată. Ingredientele principale sunt fructele de corn, miere și alcool. Coarnele se pun într-o damigeană, se adaugă mierea și se lasă să fermenteze la soare câteva zile. Apoi se toarnă deasupra alcool (vodcă, țuică sau palincă). După o perioadă variabilă de timp se filtrează și se păstrează în sticle. Rețeta are numeroase variații în ceea ce privește cantitățile folosite și ingredientele secundare (vanilie, rom, zmeură, zahăr), în funcție de gusturi și preferințe.

În Orient fructele sunt sărate și mâncate ca snack între mese. Ele pot fi uscate în cuptor sau la soare asemeni prunelor.

De-a lungul istoriei, civilizațiile Europei de est au consumat coarnele în moduri felurite, inclusiv ca medicament, datorită cantității mari de vitamina C, calciu și potasiu, recomandate în cazul răcelii și gripei. Similar, medicina antică chineză a recomandat consumul fructelor de corn, shan zhu yu (山茱萸) pentru tonifierea rinichilor și a problemelor de ejaculare.

Datorită conţinutului în tanin, coarnele proaspete sau extracte din acestea se folosesc în tratarea enteritei şi enterocolitei. Tradițional erau utilizate în oprirea sângerărilor nazale, datorită proprietăților hemostatice.

Lemnul de corn este greu și spre deosebire de alte tipuri de lemn se scufundă în apă. Acest lucru l-a făcut preferatul artizanilor de-a lungul intregii istorii europene. Săgeti, arguri, sulițe și javeline erau confecționate din lemn de corn. Dar utilitățile sale nu se opresc aici. Din scoarța de corn se obținea o vopsea naturală roșie care pe vremuri era folosită la vopsirea fesurilor turcești.

Denumiri în alte limbi: cornelian cherry, dogwood berry (engleză), corniolo (italiană), kızılcık (turcă).

corn6corn4corn7

About these ads